Abandonati-va

"Asta, deoarece demult - înainte ca ego-ul vostru să încerce să ia comanda călătoriei - tu erai căpitanul răbdător al propriei tale corăbii, care se îndrepta fără vâsle şi fără pânze către o destinaţie intuită, dar necunoscută." Paul Ferrini - Linistea inimii

De ce simt nevoia sa va indemn la asta? Poate din acelasi motiv care l-a facut pe altul sa strige: "Iubita mea, sa ne-aruncam in mare!". Si nu e din cauza panicii si nici din cauza dependentei mele de absurd. Ei hai, ca nu va mai fierb... E din cauza placerii.

Da, fratele meu de suflet. E extrem de placut abandonul. E ca un fel de concediu perpetuu, e ca un foc de semineu intr-o camera intunecata si linistita, e ca un fel de somn de dupa, e ca usurarea regasirii cardul cand esti la casa de marcat, avand in spate o coada de 300 de milioane de oameni, e ca in bratele omului care te iubeste si nu ti-ar face rau nici sa-l pici cu ceara, e ca atunci cand te-ai vazut pe lista de admisi la facultate, dupa ce ai cazut de doua ori.

Odata, parca in alta viata, mi-am permis "a day off". Si s-a declansat totul...... Acum stiu ca e posibil si ca mod de viata. Si ...e bine.

E incredere. E placere. E zbor. Zvaaaarrrrrrr.......in ploaie..........