luni, 7 mai 2012
Timpul nostru
Pe malul altui timp
Ce nu-i al meu,
O clipă m-am privit
Şi nu sînt eu...
În toată fiinţa mea
Te regăsesc
Oricât aş vrea să uit
Să mai iubesc
Atâta dor,
nu-ncape în lumina stelelor
Nu îl cuprinde toată apa mărilor
N-a fost şi nici nu va mai fi
Atâta dor, iubirea mea!
Atâta dor,
Va frânge alba nesfârşire'a clipelor
Si veşnicia timpului va aşeza
Senin pe fruntea ta,
Iubirea mea!
George Natzis-aranjament orchestral exceptional.
versuri :Dan V. Dumitriu
muzica: Aura Urziceanu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„ Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
RăspundețiȘtergereDorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta.
Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie.”( Părintele DUMITRU STĂNILOAE )
„Dorul este focul care arde sperantele,dorintele,durerile..iar cenusa care ramane reprezinta amintirile...” ( OCTAVIAN PALER )
„Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet” ( CONSTANTIN NOICA )
( http://alt-om-pastratilinisteainsuflet.blogspot.com/2011/11/despre-dor.html)
superbe cuvinte si trairi oglindite in ele. si uite ca mai au loc si ale mele: dorul este o manifestare a libertatii iubirii, un semn ca te-ai abandonat aceluia care Esti. cine isi permite sa-l simta este un om liber sa iubeasca.
ȘtergereDorul de Bogdan Petriceicu Hașdeu
RăspundețiȘtergerePrivind tăcuta undă,
Pe gânduri am rămas:
Cât este de profundă
La fiecare pas;
Şi totuşi izvorăşte
Din depărtate văi,
Apoi se risipeşte
Prin mii şi mii de căi!
Asemenea-i şi dorul
În pieptul meu sădit:
E depărtat izvorul
Din care mi-a venit,
Şi-n multe lumi străine
Cărările-i s-ascund,
Dar revărsat în mine
Cât este de profund!
Când razele din soare,
Cătând iubirea jos,
Pe-mbălsămata floare
Aruncă voluptos
Lumină şi căldură,
Eu mă gândesc uimit
Că ele străbătură
Un spaţiu nefinit!
Şi dorul meu îşi are
Un soare născător;
Un cer fără hotare
Străbate ş-al meu dor;
Dar prin întunecime,
Pe drumu-i răcoros,
El vine din nălţime
Şi cald şi luminos!
O rază diafană
Şi undele d-azur
De nor şi buruiană
Lovindu-se-mprejur,
O sferă-nveninată
Înfruntă ne-ncetat,
Dar flacăra-i curată
Şi valul e curat!
Aşa-i şi doru-n lume!
În negură şi spin,
Menite să-l sugrume,
Rămâne tot senin;
Nu simte şi n-aude
Sarcasmul trivial:
Ispitele-i sunt crude
Şi-i pur ca un cristal!
Maria
http://www.youtube.com/watch?v=7gX-1A9E4Qg&feature=related
RăspundețiȘtergereMaria
multumesc mult maria. multumesc ca existi. te iubesc si te imbratisez cu drag
RăspundețiȘtergere