Piramida nevoilor sau de ce scuipa unii pe jos

Am studiat destul despre nevoi. De ce m-a interesat asta intr-o perioada a vietii mele? Pentru ca imi puneam intrebarea: "Ce imi lipseste frate de nu crap de fericire?"

Si am tot citit despre faptul ca in aceasta viata traim ca sa ne satisfacem niste nevoi. Si evident ca s-au gasit destui care, avand la baza acest postulat, sa tricoteze tot felul de ierarhizari, care de care mai piramidale, ale acestor nevoi. Unul foarte cunoscut: Maslow.
Ei, se pare ca nu te poti bucura de dragoste daca nu ai ce manca. Si ca nu te poti respecta daca nu ai mai intai o casa, o masina, etc. Recunosc ca mi-am pierdut ceva timp din viata traind dupa teoria asta. Ba am pierdut chiar mai mult, mult mai mult. Dar macar nu am pierdut si lectia.
Pentru ca da, am invatat ca nu traim ca sa ne satisfacem niste nevoi. Viata ne indestuleaza ea insasi cu tot ce hotaram ca ne trebuie.

Si am mai invatat si ca nu suntem impreuna cu ceilalti ca sa ne satisfaca niste nevoi. Daca avem asteptarea asta de la ei am pus-o.... Atasamente din alea lipite cu super glue ne asortam cu gandurile astea....
Si lectia mea mai spune ca daca te incapatanezi sa urci pe piramida asta, te incrancenezi sa treci de toate nivelurile si ajungi in varf nu gasesti nimic mai mult decat ....inca o nevoie.
Eu, atata timp cat hotaraste Dumnezeu sa-mi bata inima, imi iau cu deplina satisfactie, libertatea de a nu avea nevoi nesatisfacute.