Religia = cultul mortilor?

Se pare ca suntem de acord ca avem un suflet dar numai dupa ce murim. Parca il pastram ca pe o optiune de "dupa". Dar daca am constientiza ca acest suflet e chiar aici, acum, in fiecare?
De ce numai mancarea de pomana trebuie sa fie curata? Sufletele din trupuri nu pot beneficia tot de o mancare curata?
De ce numai de morti trebuie vorbit de bine? Sufletele care inca respira nu merita viziunea binelui?
De ce sa aratam respect numai intr-o camera mortuara sau numai in cimitire? Sufletele care inca fac inimile sa bata nu merita acest respect?
De ce numai dupa moarte oamenii trebuie vegheati si alintati cu atentie? Cat inca au un corp insufletit nu au nevoie de compasiune?
Sa constientizam ca suntem "cu suflet", noi toti, chiar aici in acest cor de respiratii.