O alta zi

poza copiata, primita pe facebook
multumesc

"Mami, astazi e maine?" ma intreba copila mea cam cu un an in urma, cand avea 4-5 ani. Da, astazi e maine. Nu, nu o alta zi in sensul "inca o zi ca toate celelalte". Ci e chiar ZIUA.

Astazi trecutul e o amintire frumoasa despre mine mai tanara. Nu ma mai uit inapoi pentru ca nu am nevoie sa repar nimic si sa clarific nimic. Le las asa cum au picat. Vernisez expozitia tablourilor cu povestile mele traite - acuarele mai mici sau mai mari, mai luminoase sau mai intunecate, mai cu mare, mai cu munte, mai cu oameni bogati, mai cu oameni saraci, mai cu zambete, mai cu plansete, mai cu furie, mai cu bucurie. Sunt doar acuarele. Nu respir in ele.

Da, astazi e maine, e ZIUA. Astazi se poate intampla totul, astazi se poate rasturna totul, astazi poate incepe totul. Asa cum rasare soarele dimineata, asa rasare viitorul tuturor oportunitatilor, timpul tuturor posibilitatilor. Astazi cand toata durerea s-a consumat, cand absurdul a capatat sens, cand tot ce ma lovea in plex lipseste poate veni noul, minunatul, frumosul viitor.

Astazi si eu sunt noua, am si eu inocenta nou-nascutului, fragezimea lucrurilor abia scoase din cuptor, curatenia lipsei de sperante, linistea lipsei de planuri.

Astazi e ZIUA. Astazi doar traiesc.