Sufletul nu este pasiv, nu este departe, nu ne este exterior si este foarte puternic. De ce am ignora o astfel de putere? Una care este prezenta in noi. De ce ne-am vedea mici, slabi si singuri?
Suntem detinatorii puterii sufletesti. O avem la indemana, ne inunda fiecare celula, ne tine constientele celulare in comunitate, se manifesta ca "gravitatia" planetei noastre interioare.
Nadajduiesc in sufletul meu, traiesc in inima mea. Imi pun panglica albastra si imi culeg florile.
Despre suflet
RăspundețiȘtergeresufletul meu e suspendat
la marginea timpului
si asteapta.
il intreb ce,
si ridica din umeri.
isi doreste mult,
sau poate prea putin...
isi doreste o poarta
sa zboare catre tine.
sa stea la fereastra ta
si sa te priveasca cum dormi,
sa-ti atinga visele
si sa-si zboare dorul
prin parul tau.
sufletul meu e acum mai puternic,
renaste
dintr-o frunza, dintr-o aripa,
si se recladeste
ca un cuib,
din paie si lut,
din iubire si dor.
sufletul meu
se aduna farama cu farama
si invata sa ramana vertical.
Elena
superbe versuri draga mea. iti multumesc. si multumesc sufletului tau superb pentru apropiere.
RăspundețiȘtergerepe mine m-a luminat Nichita: avem suflete marine
Viata mea se iluminează
de Nichita Stanescu
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.
Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.
Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.
Multumesc pentru apreciere, eu consider ca scrisul meu e cam stangaci, are insa ca scuza faptul ca e traire pura.Cat despre Nichita, sa-i multumim ca exista!
Ștergere