luni, 7 mai 2012

Timpul nostru



Pe malul altui timp

Ce nu-i al meu,
O clipă m-am privit
Şi nu sînt eu...

În toată fiinţa mea
Te regăsesc
Oricât aş vrea să uit
Să mai iubesc

Atâta dor,
nu-ncape în lumina stelelor
Nu îl cuprinde toată apa mărilor
N-a fost şi nici nu va mai fi
Atâta dor, iubirea mea!

Atâta dor,
Va frânge alba nesfârşire'a clipelor
Si veşnicia timpului va aşeza
Senin pe fruntea ta,

Iubirea mea!


George Natzis-aranjament orchestral exceptional.

versuri :Dan V. Dumitriu
muzica: Aura Urziceanu


5 comentarii:

  1. „ Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
    Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta.
    Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie.”( Părintele DUMITRU STĂNILOAE )
    „Dorul este focul care arde sperantele,dorintele,durerile..iar cenusa care ramane reprezinta amintirile...” ( OCTAVIAN PALER )
    „Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
    … te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet” ( CONSTANTIN NOICA )
    ( http://alt-om-pastratilinisteainsuflet.blogspot.com/2011/11/despre-dor.html)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. superbe cuvinte si trairi oglindite in ele. si uite ca mai au loc si ale mele: dorul este o manifestare a libertatii iubirii, un semn ca te-ai abandonat aceluia care Esti. cine isi permite sa-l simta este un om liber sa iubeasca.

      Ștergere
  2. Dorul de Bogdan Petriceicu Hașdeu
    Privind tăcuta undă,
    Pe gânduri am rămas:
    Cât este de profundă
    La fiecare pas;
    Şi totuşi izvorăşte
    Din depărtate văi,
    Apoi se risipeşte
    Prin mii şi mii de căi!
    Asemenea-i şi dorul
    În pieptul meu sădit:
    E depărtat izvorul
    Din care mi-a venit,
    Şi-n multe lumi străine
    Cărările-i s-ascund,
    Dar revărsat în mine
    Cât este de profund!

    Când razele din soare,
    Cătând iubirea jos,
    Pe-mbălsămata floare
    Aruncă voluptos
    Lumină şi căldură,
    Eu mă gândesc uimit
    Că ele străbătură
    Un spaţiu nefinit!
    Şi dorul meu îşi are
    Un soare născător;
    Un cer fără hotare
    Străbate ş-al meu dor;
    Dar prin întunecime,
    Pe drumu-i răcoros,
    El vine din nălţime
    Şi cald şi luminos!

    O rază diafană
    Şi undele d-azur
    De nor şi buruiană
    Lovindu-se-mprejur,
    O sferă-nveninată
    Înfruntă ne-ncetat,
    Dar flacăra-i curată
    Şi valul e curat!
    Aşa-i şi doru-n lume!
    În negură şi spin,
    Menite să-l sugrume,
    Rămâne tot senin;
    Nu simte şi n-aude
    Sarcasmul trivial:
    Ispitele-i sunt crude
    Şi-i pur ca un cristal!
    Maria

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.youtube.com/watch?v=7gX-1A9E4Qg&feature=related
    Maria

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc mult maria. multumesc ca existi. te iubesc si te imbratisez cu drag

    RăspundețiȘtergere