Eram in anul intai.
Faceam filozofie cu un profesor cel putin original. Mic, energic, brunet, cu o privire putin absenta (asa cam ca dupa o bere), avea un curs care ar fi putut fi interesant intr-o alta epoca. In cea de aur insa era mai mult schematic dar totusi fara orientari ideologice. Si intr-o ora de curs, intr-un amfiteatru imens, unde profu parea si mai mic la catedra, il gineste pe unul ca indraznea sa nu scrie in timp ce el dicta (ce cursuri tiparite, ce XEROX, ce formate electronice, pixuletul si caietul studentesc - astea erau instrumentele noastre). Isi ia avant voiniceste si incepe sa urce in goana treptele amfiteatrului spre locurile din spate unde statea colegul asta. Cand ajunge langa el, rasufland greu de oboseala, ii porunceste: "Ridica-te bacterie si spune-mi cum te cheama!" Si incepe sa se ridice (de parca nu se mai termina) lunganul de coleg si raspunde cu aceea intonatie grava pe care o capata baietii pe la 20 de ani, dupa ce li s-a schimbat vocea: "MACELARU". Profu da buimacit inapoi si cu o voce mai mult decat cordiala ii spune: "Stai jos si scuze de intrerupere". Si coboara in pas saltat spre catedra, continuand sa ne vorbeasca, la unii ce aveam sa devin ingineri de nadejde ai patriei, despre metafizica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu