miercuri, 18 august 2010

Despre greseli

La sfarsitul decadei 4 a vietii mele incep eu, asa din senin sa imi pun intrebari de genul:
- cine sunt?
- ce caut prin acest aer, pe acesta planeta, prin acesta constiinta universala de sine pe care cica o au numai fiintele dotate cu inteligenta?
- ce vreau de la mine?
- cum sa fiu fericita?

Si ma apuc, la recomandarea calduroasa a unui prieten, care a ales sa fie spectator la aceste framantari ale mele, sa citesc (devorez, studiez, aprofundez, disec, adnotez) niste scrieri de psihologie. Ma prinde in labirintul logicii sentimentelor (exista o logica a sentimentelor desi nu va vine sa credeti!) Berne cu teoria lui "Analiza tranzactionala". O recomand si eu calduros ca una care, fiind extrem de novice, nu a putut citi NIMIC din Freud desi am dat o gramada de bani pe ceva tomuri groase. Mai recomand si "Ce spui dupa buna ziua" tot de Berne. La fel de placuta si pe intelesul meu.
Dupa aceste instruiri aprofundate si dupa ce citesc si Jung (Carl Gustav) si dupa ce am parte de ceva sapuneli pentru unele devieri ale dracu' de periculoase ajung cu destul de mare usurinta sa-mi insusesc urmatoarea teorie despre greseli:
TEORIE (ca practica ne omoara!)
Cred cu toata fiinta mea ca toate deciziile pe care le-am luat intr-un anumit moment din viata noastra au fost cele mai bune care se puteau lua avand in vedere circumstantele momentului respectiv: gradul nostru de dezvoltare, informatiile avute la indemana, educatia primita, permisiunile colectate, libertatea platita. 

Ei bine, daca dupa un timp mai lung sau mai scurt ajungi la concluzia ca a fost o greseala nu poti decat sa te bucuri, sa dai pe dinafara de fericire pentru ca asta e semnul ca ai evoluat adica esti mai matur, mai informat, cu mai multa experienta, cu mai multe permisiuni, cu mai multa libertate platita.
Si vestea extrem de buna este ca indiferent de monstrii care te bantuie de un an sau de 35 de ani poti, realmente este posibil, sa te schimbi, sa fii cel fara de monstri.

Ei, asta era ceea ce imi trecea prin cap aseara in metrou cand ma indreptam spre casa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu