Joburi 3

Imi intrase in cap pe la 30 si ceva de ani ca sunt si eu ceea ce se cheama o femeie de cariera.
Nu se potrivea cu imaginea din filmele americane (singura, eleganta, cu un apartament misto in centru, etc) dar invatasem multe, destul cat sa fiu consultata in diverse chestii, mai ales comerciale dar si tehnice, desi aici aveam limitele mele destul de stranse. Ei bine in aceasta lume a barbatilor nu existau femei pe trepte mai inalte decat cea la care ajunsesem (Sef Serviciul Productie). Pe aceeasi pozitie mai erau cateva. Sistemul pe atunci si cred ca si acum, iti garanta un salariu mult mai mare daca aveai o functie de ceva sef. Deci concluzia era ca, daca vroiam mai mult trebuie sa plec la Bucuresti.  Ne-a fost greu pentru ca aveam multe de lasat in urma si mai mult de un an am facut naveta pentru ca nu ne puteam desprinde. Cand am plecat totusi nu numai ca ne-am pastrat casuta (pe care nu o vom vinde niciodata) dar am pastrat-o intacta in sensul ca ne-am luat numai cateva haine de stricta necesitate restul cumparand in prima seara de stat in Bucuresti, intr-o descindere in masa la supermarket: 4 tacamuri, 4 prosoape, lenjerii de pat, etc. Dar despre locuintele mele alta data. Despre job - am zis ca asta e "the next level" dar am intrat intr-o lume de monstrii sacrii unde puteam fi cel mult preoteasa in marile lor temple. Am pierdut satisfactia lucrului construit pe care o aveam pe santier si nu am mai regasit-o (inca). A inceput sa nu ma mai atinga decat banii. Chiar si cand, dupa un succes rasunator (cea mai mare realizare din cariera mea de altfel) am ajuns sa-i fiu prezentata adevaratului patron (un adevarat Zeus in acest Olimp contemporan),  m-a palit emotia numai cand m-a trimis la casierie sa-mi ridic prima. Asa tare nu m-a mai induiosat inca nimic pana acum! Aici lucram in echipa si am invatat pe pielea mea ce inseamna asta, dandu-ma de mai multe ori cu capul de pragul de sus, cum se spune. Am avut si sansa sa cunosc foarte multi oameni de la care am avut extrem de mult de invatat. Am zburat prima data cu avionul si a trebuit sa reiau limbile straine. Lumea era intr-adevar mare! Toate proiectele pe care le abordam erau noi, fiind un departament de dezvoltare, lucru care m-a tinut in priza si m-a facut sa cunosc mai multe domenii. Ceea ce nu am mai intalnit in alta parte, a fost sistemul de dezvoltare personala pe care il promova firma pentru angajatii ei. Daca intrai in acest sistem (si era numai o problema de decizie personala) puteai acumula diplome postuniversitare si skilurile aferente in tot ce te-ar fi putut interesa. Am profitat si eu la maxim. Nicio alta firma la care am lucrat nu a investit atat in angajatii ei! Am multe amintiri frumoase si colegii de atunci, cu toate ca ne-am imprastiat in cele patru zari, am ramas prieteni pe viata.
Imi placea ce faceam? Da, dar aveam acum si alte prioritati (dezvoltarea personala de exemplu).
Castigam mult sau putin? Castigam din ce in ce mai mult!