Nu cred sa existe nedreptate mai are decat sa te duci la coafor cu iluziile tale si sa pleci cu tunsoarea lor.
Si am in sprijinul acestei teorii doua argumente beton: se repeta si se repeta des. Trecand deja de faza de negare si inca altele pe care nu reusesc sa mi le amintesc acum (promit ca le caut pe net si revin) am ajuns sa imi inving pofta de plans cand ajung acasa de la frizer. De la stilist e si mai greu ca e mai scump. Dar adanca deprimare si profunda deznadejde de a pleca de acasa dimineata semanand cu tine si de a te intoarce seara semanand cu ei/ele nu reusesc sa o gestionez decat poate la a doua bere. Si cum de data asta iau antibiotice nici beroterapia nu m-a ajutat. Asa ca folosesc metoda invatata de la Elena de a gasi o lista de lucruri bune in evenimete dezastroase (de verificat cum se scrie) si bifez ca prima chestie ca am reusit sa-mi adun tot tupeul de care sunt in stare (atentie ca nu mai am nici picatura pe urmatoarele 2-3 zile pana refac stocul) si sa zic nu bretonului inegal spre stanga. Deci lista ar arata cam asa:
1. breton relativ egal
2. Mircea mi-a zis cand m-a recuperat de la colt ca sunt o dama bine
3. nicio ureche taiata/ranita desi s-a prins stanga de vreo doua ori in pieptan
4. numai o fraza despre tragedia de la Giulesti
5. mie imi creste repede.
Nu inteleg de ce toate saloanele au ca imagine de PR "loc de relaxare" cand zicala de la mama: "Rabda baba la frumusete" este cea mai apropiata de realitate.
Si cum nu pot scapa de personalitatea mea obsesional-compulsiva m-am programat si pentru un coafat de nunta peste doua saptamani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu