Al doilea job al meu, cel de inginer, dupa terminarea facultatii, l-am obtinut evident prin concurs.
Am ales sa lucrez acolo unde lucra sotul meu deja de doi ani. Si pe valul excelentului lui renume ma angajeaza si pe mine, insarcinata in luna a 7-a. Mai era si filozofia din anii 90 cand in bransa noastra (petrol) directorii de schele cautau sa angajeze familii pentru ca lucram in locuri izolate. Locuind in case de colonie sau in camere de camin, se pare ca aveau mai multe sanse sa-si stabilizeze oamenii. Se cauta stabilitate la inceputul anilor 90, cand peste tot era haos.
Dupa ce m-am intors din concediul de maternitate de 1 an, am inceput sa lucrez serios. Chiar am luat lucrurile in serios: era meseria mea si era ceea ce urma sa fac in viata. Am invata totul de la zero, facultatea pregatindu-ma parca numai pentru asta: cum sa faci sa inveti repede si bine. M-am adaptat usor desi eram numai eu femeie intr-o lume a barbatilor: lucram cu o echipa de interventie de 5-6 mecanici, calaream tractoare fara frane pe drumuri serpuite printre viile din Arges, ma invatam cu compromisul si improvizatia desi mi-ar fi placut sa pot face "stiinta" asa cum invatasem in facultate.
Dupa cativa ani si inca un concediu de maternitate incep sa se mai schimbe lucrurile si prin 96-97 mari schimbari au loc. Ei bine, am avut inspiratia sa fiu omul acelor schimbari si mi-am gasit excelent locul in acele vremuri experimentale. Am gasit solutii si am avut independenta de a le pune in practica pentru ca nimeni nu stia cum s-ar putea face. Am invatat in sfarsit sa lucram pe calculator si in cateva luni eram experti de vreme ce ajunsesem deja la ultimul nivel la Hercules.
Altii au ales sa stea pe tusa. Ei, astia trag concluziile abia astazi: au gresit. Eu am ales sa ma implic. Si bine am facut. Am promovat repede ca trebuia completata organigrama noua si eram ingineri destul de putini. Am inceput sa lucram proiecte complicate si cativa din conducere si-au rupt gatul. O conducere noua - mai multe oportunitati pentru mine. Sunt recunoscuta si de data asta incep sa curga si satisfactiile: mariri de salariu (ff binevenite) si resurse cu care sa fac treaba sa mearga (masina, telefon mobil, oameni mai multi). La primele instalatii complexe finalizate mai sa am orgasm cand puneam automatizarea in functiune si vedeam cum se aprins frumos ledurile, cu se inchid si deschis disciplinate ventile automate, cum zambesc oamenii pe care ii coordonam cand pricepeau in fine ce dracu e asta si la ce foloseste.
Imi placea ce faceam? Da, ma dedicasem acestei munci, devenise prioritatea mea nr.1. O parte din consecintele acestei alegeri le culeg acum de la adolescentele mele. Asta e viata!
Castigam putin sau mult? Castigam putin si ma incoltea saracia. Dar exercitiul cumpararii tampoanelor pe datorie a fost un training foarte eficient pentru perioada asta de astazi, cand nu mi-e frica de nicio criza.
Si oricum, dupa cativa ani de tur de forta (timp in care mi-am degradat alarmant sanatatea, dar puteam sa duc mult) sunt remarcata si chemata la Bucuresti. Sotul meu, de la care practic invatasem tot ce stiam, e de acord si viata noastra se schimba. Despre al treilea job al meu, cel de coordonator de la centru, data viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu