Hyperion si/sau Catalin

In aceste zile am tot contemplat superbul spectacol ceresc dat de Venus si Jupiter.


http://spaceweather.com/submissions/large_image_popup.php?image_name=Marek-Nikodem-DSC_0714_1331600807.jpg


Venus sau Luceafarul de seara...Si aceasta contemplatie m-a adus intr-un vis in care eram noi doi impreuna sub un cer de stele, intinsi pe iarba, tinandu-ne de mana, intr-o mare de liniste si in pace interioara. Visul e mai vechi dar vad ca imi revine. De aceasta data a venit si cu o "tema". Una din Luceafarul de Eminescu. Pentru ca am realizat la un moment dat ca personajele pe care le visam suntem noi insine, in diferitele parti ale fiintei noastre, am interpretat si cele doua ipostaze ale iubitului din poezie ca fiind doua fete ale unuia: fata unui iubit spiritual, sfera de lumina, posibil de atins numai cu privirea si fata unui iubit tandru, jucaus si cald posibil de sarutat si de iubit pamanteste, piele pe piele. Caci cine altcineva era Catalin daca nu "viclean copil de casa"? Adica aceea parte a noastra care raspunde dorintei si caldurii sangelui, aceea care este tot in "casa" dar parca mai copila si mai jucausa. Si atunci ma intreb si eu: poti fi intr-o iubire si spiritual si pamantean? Din experienta mea stiu ca numai atunci cand reusesti sa fi acestea doua in acelasi timp percepi experienta ca fiind completa.