Imaginatia... Asta ma tortureaza pe mine. Imi strange degetele, mi le pune pe tastatura si nu mi le lasa pana cand nu tacanesc toate literele din fateziile ei. Ma apuca cu brutalitate de cap si ma obliga sa privesc cerul pana cand ma simt una cu el. Degeaba ma plang ca ma doare ceafa ea nu, ma obliga cu determinare sa traiesc cu capul in nori. Ma electrocuteaza cu curenti electrici prin toate cele concizeci si unu si jumatate de grupe de muschi ai fetei mele pana cand zambesc cu gura pana la urechi. Imi saboteaza odihna cu cele mai aglomerate vise care s-au inventat vreodata. Imaginatia...Am si ma tortureaza. O suport insa cu stoicism martiric pentru ca are o putere extraordinara: imi da incredere in fortele mele pentru ca daca pot sa visez atunci pot sa si realizez ce am visat. Totul a inceput cu un vis, o idee, o imaginatie nelinistita. Asa ca a mea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu