vineri, 16 martie 2012
Puterea
Am tot citit despre puterea umana, despre faptul ca suntem imputerniciti sa fim invingatori. Chiar si cand ne luptam cu zeii, asa ca in povestile mitologice. Nu exista niciun balaur destul de mare desi este cat un munte, cu destule capete desi are 11 si imediat ce ii tai unul, altul creste la loc, cu destui ochi desi are o mie si privirea din ei e mortala, nu exista zic niciunul care sa supravietuiasca in confruntarea cu Eroul. Desi eroul e obosit, e tradat, e pedepsit de parintele lui (care e eventual zeu), e mic si foarte uman. Are el totusi ceva, ceva si invinge. Chiar asa si porneste in orice confruntare: cu o atitudine de invingator. E tinuta aia in care iti stau toate oasele la locul lor si simti ca atingi cu fruntea cerul, simti printre degetele de la picioare cum intra pamantul si simti cu pieptul imbratisarea rotunda a orizontului. Atitudinea asta e data de o putere reala care defineste umaninatea: puterea de a iubi. E o putere reala, palpabila, la indemana. O ai, iti spun eu. O ai pusa bine, impachetata in lada de zestre. Nu rascoli totul ca sa o gasesti pentru ca e chiar la suprafata. Astia care am gasit-o ne-o exprimam neconditionat: cu puterea vietii mele iubesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
iese singură la suprafaţă, trebuie doar să crezi că o ai, să o laşi să te ghideze. apoi curgeţi împreună!
RăspundețiȘtergereai dreptate. si daca ma uit in urma la momentele mele de putere o vad clar cum mi-a dat aripi. desi atunci nu intelegeam ce ma tinea "in picioare". multumesc pentru marturia ta. inca cineva care stie cu siguranta ca EXISTA!
RăspundețiȘtergereTine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu? - Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb. - Iubirea adevarata e intotdeauna libera? - Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa
RăspundețiȘtergerehttp://eulinterior.blogspot.com/2011/07/cum-ar-trebui-sa-iubim-unde-gresim-de.html