Poate ca simtiti si voi ca si mine cateodata o stare de conflict. Un fel de lupta medievala intre frica si indrazneala. Frica de a nu deranja pe ceilalti, de a nu ii dezamagi, aceea stare de "hai ma, mai bine las de la mine" (si nu ma refer aici la abilitatea de adaptare) si indrazneala (care creste pana la nevoie cateodata) de a te exprima pe tine insuti, asa cum esti. Si zic ca e o lupta medievala pentru ca le vad ca pe doua ostiri adunate fata in fata, aliniate frumos intr-o ordine dictata de manualele de razboi: cavaleria, arcasii si pedestrii, imbracate in uniforme cu pelerine si pene, cu insemne brodate si scuturi ornamentate, cu muzicieni care inainteaza in timp ce bat tobele sau sufla in cimpoaie. Flamuri lungi colorate, pline de simboluri esoterice, sunt purtate de calareti in armuri. Cele doua ostiri gatite ca de sarbatoare stau fata in fata si conducatorii se privesc dispretuitori, cu sabiile grele scoase. In jur ciripesc pasarele, soarele abia a rasarit si incazeste bland, cerul este o mare albastra linistita cu cativa nori decorativi. Ei bine Frica de a nu dezamagi si Indrazneala de a ma exprima pe mine insumi par sa ma duca in acest razboi decorativ, de entertainment. Dar de fapt privit de aproape poti sa vezi noroaiele framantate de copitele cailor, straiele zdrentuite ale luptatorilor adunati cu japca, inimile infricosate ale tinerilor care inca nu au apucat sa traiasca viata si se vad deja in fata mortii. Toata mizeria razboiului si a mortii se vede de aproape. Nu, nu este deloc un conflict de parada. Este unul care lasa rani adanci si adeseori mutilatoare. Imi doresc sa ma apropii si eu de gleznele lui Dumnezeu, sa le apuc zdravan si sa rasuflu usurata: Iata exista oameni care ma plac asa cum sunt.
Ehhh !...Problema nu e ca nu te plac ei ,problema e ca sunt putini ca tine.E greu fara vedere,Monica ,e foarte greu, si majoritatea suntem orbi-nu putem sa vedem nimic mai mult decat rutina zilnica !In genunchi, in colbul drumului,cu mainile imbratisand gleznele lui Dumnezeu,e tributul pentru dezlegarea de asalt ,si timp...timp oferit ca sa marturiseasca pentru tine.Cine nu intelege ,sa fie sanatos;valea si
RăspundețiȘtergerela gara !
Ce-ti mai fac placintele ?Lasa-le dracu'de nenorociri ca astea nu trec niciodata,zau !Salt inainte la placinte,la strudel cu miere,la bunatati si desfatare,nasu-n tarana atrage necazuri !
Sa ai o zi minunata !
Placintele mele au un cusur mare - dispar dupa 5 minute... cum ma intorc cu spatele, cum nu mai e nimic in tavi... si ce satisfactie cand vad in coltul gurii ingerilor mei cate o mica urma de la infulecat. da, toti sa fie binecuvantati si sanatosi. mai ales aia care nu inteleg. Doamne trimite intelegerea peste noi si da-ne puterea de a o urma.
RăspundețiȘtergere