E un cantecel pentru copii pe care il tot aud pe Itsy Bitsy (stiti postul asta de radio, nu?). Un tata isi ia fiul, se urca amandoi pe magar si pleaca la piata. Pe drum un trecator ii vede si zice ca nu e corect pentru saracul magar sa fie calarit asa de amandoi. Atunci tatal isi da copilul jos de pe magar si merg in continuare. Alt trecator zice ca nu e corect ca tatal sa stea ca un lenes pe magar si copilul sa se straduiasca sa tina pasul cu ei. Tatal se da jos, pune copilul pe magar si pleaca mai departe. Alt trecator ii vede si judeca si el ca uite un copil isi lasa tatal batran sa alerge dupa magar. Asa ca tatal isi da jos si copilul si merg amandoi pe langa magar. Un alt trecator ii vede si zice ca e chiar ridicol ca un om sa plece la targ cu copilul si niciunul sa nu calareasca magarul. Ei si uite asa saracul om a trebuit sa faca tot drumul pana la targ judecat de toti pe langa care trecea. Dar nu cumva i se intampla asta pentru ca se judeca el singur? Pentru ca daca el nu ar fi avut genul de judecata: "daca nu ma plac toti atunci sunt un nimeni", s-ar mai fi straduit sa faca exact asa cum spun altii fara sa tina cont de fapte pur particulare pe care este posibil sa le fi stiut doar el, copilul si magarul (de exemplu magarul era unul rezistent si putea cara chiar mai mult decat pe cei doi pe care oricum asa ii ducea de ani de zile si nu i se intamplase nimic)? E firesc ca eu sa ma opinia mea data tot de fapte absolut particulare (tocmai mi-a murit magarul in timp ce il calaream dupa ce ma ingrasasem 10kg si cand vad unul calarit de cineva...asa ma apuca un sentiment de vina....). Dar tu ai drumul tau si opinia mea nu poate fi decat ... a mea. Fi prezent in tine insuti si ia opinia mea ca pe o piesa de puzzle: se potriveste? Aaaaa, vine la fix? Super! Ce bine ca ti-am spus-o! Nu se potriveste? Ei, de la mine asa se vedea. Hai drum bun si lumina sa ai. Si un cantecel sa-ti tina de urat la sfarsitul drumului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu