Cum se face ca nu sunt geloasa

Gelozia vine din credinta profunda ca nu esti iubit. Iar aceasta credinta vine din devalorizarea personala. "Cum ar putea sa ma iubeasca cineva daca sunt proasta, batrana, nu am parul cret, nu am simtul umorului, sunt grasa, nu am studiat, nu stiu sa patinez, nu sunt aia sau ailalta?" Asta e intrebarea din spatele lipsei de credinta in iubirea statornica si neconditionata a celuilalt. Nu poti accepta ca esti iubit pana cand nu te iubesti tu insuti. Si sa te iubesti destul ca sa te accepti asa cum esti.
Nu numai ca nu sunt perfecta in viziunea unei filozofii care prefera ambalajul continutului. Sunt tare departe de perfectiune privita din acest punct de vedere. Dar sunt...eu. Eu, prezenta in mine, unica si eterna. Ma iubesc asa cum sunt. Ma iubesc asa cum am devenit ca suma experientelor create de mine de-a lungul vietii. Si cred cu toata fiinta mea ca merit iubire si ca sunt in stare sa iubesc. Iti multumesc Doamne pentru toata iubirea pe care ne-ai ingaduit sa o traim.

Viziunea

Am vazut si auzit din nou ideile sustinute de profesorul Bruce Lipton despre noua biologie.

Inaltimi

Mozart si Mahler

Am avut norocul sa fiu in sala, pe randul trei, atat de aproape ca puteam auzi respiratia violonistei - Tay Murray - care a cantat fantastic. A fost atat de transparenta incat daca ii priveai fata puteai sa traiesti impreuna cu ea emotiile pe care le simtea. I-am simtit vibratia si ni s-a transmis si noua. Mozart e delicios de romantic. Mahler a fost altfel - jucaus si profund. Multumesc tuturor care au facut posibil acest eveniment. Pentru mine a fost deosebit. Am retrait prin empatie prima mea intalnire cu Ateneul.

Orchestra simfonică a Filarmonicii "George Enescu"

Dirijor
KOICHI INOUE

Program

Wolfgang Amadeus MozartRecitativ şi Rondo pentru soprană, pian şi orchestră, KV 505
Solişti: AKIKO HAYAKAWA - soprană
             NICOLAE LICAREŢ - pian

Wolfgang Amadeus MozartConcertul nr. 5 pentru vioară şi orchestră
Solistă: TAY MURRAY

Gustav MahlerCornul fermecat al băiatului
Solişti: AKIKO HAYAKAWA, RUBEN MUREŞAN

Amintire de iarna

Zapada asta miroase la mine a manusi puse pe caloriferul din holul blocului, la incalzit putin intre doua reprize de joaca "de-a eschimosii".

Culeg roadele

Am muncit, am invatat, am daruit, am gresit rau, am facut binele, am facut rele multe, am nascut, am iubit, am sperat, m-am ratacit si m-am regasit......Intr-un cuvant am trait.

Eu cu viata si cu moartea te iubesc

Si totusi exista....

Si totusi exista iubire, spunea un cantec pe care il cantam cu inima pe un stadion, in Targoviste la spectacolul Cenaclului Flacara acum vreo 25 de ani.

Schimbarea este buna. Ca si murdarirea dealtfel...

Suntem aici sa traim experientele pe care ni le creem singuri prin faptele si actiunile noastre.
Cand suntem intr-o experienta si nu ne simtim bine este pentru ca simtim ca aceasta nu ne mai reprezinta, nu ne mai permite sa ne exprimam Sinele nostru autentic. A fost ok candva cand am creat prin actiunile noastre imprejurarile care sa o faca posibila. Dar acum am evoluat si noi si experienta si simtim ca nu mai suntem liberi. Atunci nu avem decat sa initiem schimbarea. Schimbarea este buna. Tocmai pentru ca ne permite sa accesam urmatoarea experienta.
Privita din acest punct de vedere viata mea, trecutul meu nu contin ceva "gresit". Totul a fost determinat de dorinta mea de a trai experientele alea. Nu este asa cum imi spunea cineva: "Omori iubirea asta ca sa o poti trai pe cealalta." Nu omori nimic dimpotriva trezesti totul la viata. Iar iubirea asta ca si cealalta fac parte din mine pentru ca sunt experiente traite asa ca nu ar avea rost sa omor ceva din mine, ceva cu care m-am creat.
Intradevar schimbarea poate fi dureroasa pentru ca atunci cand decidem sa traim o experienta o imbracam in mii si milioane de credinte (afirmatii de genul "cred cu toata fiinta mea" - ca va fi pentru toata viata, ca o sa-mi placa la fel mereu, ca nu o sa ma mai atraga nimeni niciodata, ca de aici ies la pensie, ca asta e tot ce mi-am dorit vreodata, etc). Cu aceste credinte pietrificate pe fiinta noastra ajungem sa aratam ca un inger inchis intr-un bloc de marmura, cum spunea Leonardo Da Vinci. Cand ne mutam in alta experienta trebuie sa iesim din aceste credinte, sa eliberam acest inger si asta se face sculptand blocul de marmura. Fiecare aschie desprinsa doare. Dar odata eliberat ingerul...Doamne cat poate fi de bine! Ne simtim liberi si libertatea este cel mai frumos sentiment pe care l-am trait vreodata. Si liberi putem trai noua experienta creata. Suntem creatori ai experientelor noastre si niciuna nu a fost "gresita". Iar schimbarea...este foarte buna!

Iti multumesc :)

Frica sau dragoste?

Neale Donald Walsch
Conversatii cu Dumnezeu

"Dar de ce? De ce facem noi asta?


Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii - frica sau dragostea. Există, într-adevăr, numai două emoţii - numai două cuvinte în limbajul sufletului. Acestea sunt capetele opuse ale marii polarităţi pe care Eu am creat-o când am produs universul şi lumea voastră, aşa cum o ştiţi astăzi.

Recomandare

Este un vin rosu sec. Iti lasa in gura o aroma de visina, putin trecuta. E unul dintre cele mai bune vinuri pe care le-am baut in ultimul timp. Vi-l recomand. 

Dealuri

Mi-am revazut ieri dealurile copilariei mele. Locurile unde ne-am nascut sunt cu adevarat speciale. Dealurile acestea ma cheama. Si le-am integrat in visul meu. Ideea mi-a venit "intamplator" de la o emisiune superba de la TVR2 despre orasul Fagaras. Si am inceput sa visez...
Sa demarez un proiect in care cofetaria mea sa iasa in aer liber. Macar odata pe saptamana sa pregatesc masa in aer liber pentru unul sau 12 oaspeti, oameni care raspund la chemarea pe care o voi scrie pe blog. Ne vom urca pe unul dintre dealuri. Cel al copilariei mele este fantastic de frumos: la inceputul pantei curge un izvor cu o apa buna-buna, cararea urca printr-o gradina cu pomi fructiferi, pe langa rugi de mure. Iar de sus se vede satul - acoperisuri blande care adapostesc oameni frumosi. E langa Tragoviste si cand e senin se vad muntii Bucegi. In jur este Manastirea Dealu si Manastirea Viforata si se aud clopotele. In aer este pace si te simti aproape de Dumnezeu si de stramosi. As avea o masa plianta pe care sa o pot transporta in portbagaj, o masa mare de cel putin 12 persoane. Mancarea ar fi gatita de acasa (in curte la nasii mei) cu ingrediente din sat: branza, gaini, iepuri, lapte, oua, rosii, castraveti, dovlecei, cirese, visine, capsuni, zmeura (nicaieri nu am mancat zmeura atat de multa si buna ca acolo) sau caise, piersici, mere (de merele dulci va amintiti?), prune, struguri. Vom bea siropuri facute in casa si desertul va fi facut cu serbeturi facute de maicute la manastire (asa faceau in copilaria mea). Vom vorbi mult si ne vom descoperi prieteni cu totii. La sfarsit vom multumi Domnului ca ne-a adus impreuna si ca ne-a daruit toate cate le-am avut - pentru trup si pentru suflet. Vom astepta seara pentru ca mirosul serii e aici unic. Vom citi poezii si vom canta la chitara. Vom lua acest miros cu noi si vom pleca spre casa imbogatiti sufleteste. Nu va costa mult pentru ca nu vom face risipa de mancare.    Ca sa ne saturam avem nevoie de putin si bun.
Dealurile copilariei mele ma cheama. Vor fi mereu acolo. Si visul meu va fi mereu aici, in inima mea. Cumva, candva se vor intalni....

Ingerii de langa noi - portret

Am inceput sa-i vad si sa-i intalnesc. Au ganduri bune si se vede asta pe fata lor. Cand le vezi zambetul nu-l mai poti uita. Te insoteste peste tot ca amintire vizuala palpabila si iti aduce fericire. Cand te imbratiseaza te simti cu un atom mai vie. Cand iti rasar in ganduri cuvinte spuse de ei te simti profund si simti atingerea fiintei tale interioare. Plantele din ghivecele lor sunt atat de vii incat auzi cum susura fluidele prin fibrele lor. Cand ei iti scriu, scriu despre iubire. Cand ei te iubesc, iubesc ca in basme - cu cerurile, cu padurile, cu orasele, cu Planeta, cu energiile universale. Cand sunt fericiti plang. Au viziunea si scriu poezii. Invata cum sa-i ajute pe altii si isi dedica visele acestui tel. Miracolele li se par firesti. Ii stii si tu? Ia-i de mana si inalta-te odata cu ei.

Inmulteste cu infinit si transfera in eternitate

Cand m-am vazut mai mult decat o albinuta m-am vazut direct elefant. Cand m-am vazut mai mult decat elefant m-am vazut direct femeie. Cand m-am vazut mai mult decat femeie m-am vazut direct Iubire. Cum am crescut, asa dintr-o data? Am inmultit emotia pe care o simteam cu infinit si am transferat-o in eternitate. Am cuprins toata aceasta marire nu cu mintea, care are limitele ei, ci cu sensibilitatea mea, care e nelimitata. Nu mi-e greu sa traiesc expandata pentru ca am un intreg Univers care sa ma cuprinda. Nu mi-e greu sa ma hranesc expandata pentru ca ma hranesc cu imbratisari. Nu mi-e greu sa ma imbrac expandata pentru ca ma imbrac in iubire. Nu mi-e greu sa-mi gasesc o locuinta asa expandata pentru ca locuiesc intre stele, incluzandu-le intre moleculele mele. Nu ma simt singura asa expandata pentru ca traiesc incluzandu-te, intr-o experienta spirituala de a creea dragoste. Nimic nu e greu asa expandata: totul e simplu pentru ca e iubire vie, intr-un echilibru dat de necontenita miscare!

Rugaciunea Sf. Efrem Sirul

Doamne si Stapanul vietii mele, Duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie!
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!

Tu

Dragul meu om drag,
Stiu ca in calatoria ta prin viata esti in drum catre mine. Si am rabdare si incredere. Undeva universurile noastre, desi par paralele, se intersecteaza. Undeva, intr-un punct foarte bine definit, cerurile noastre incep sa-si regleze vibratia ca sa ajunga la sincronicitate. Te astept. Te astept ca un suflet pereche, chemandu-te cu fiecare jumatate din intregul care am fost. Te astept tesand ca o Penelopa tapiteria vietii mele dintr-o iubire cotidiana, continua si plina. Te astept invatandu-ma pe mine ca sa ma pot darui complet. Te astept atenta la toti si la toate. Ma imbogatesc in fiecare clipa cu fericirea pe care o am atunci cand daruiesc asa ca o sa ma gasesti multimiliardara in fericire. Ma slefuiesc cu fiecare om pe care il intalnesc asa ca o sa ma gasesti stralucitoare. Ma trezesc in gandire cu fiecare experienta pe care o traiesc asa ca o sa ma gasesti inteleapta.
Sunt asa ca o sa ma gasesti.

Discernamant

Neale Donald Walsch
Conversatii cu Dumnezeu
"Problema este una de discernământ. Dificultatea constă în a face diferenţa între mesajele de la Dumnezeu şi datele venite din alte surse. Diferenţierea se face simplu, aplicând o regulă de bază:
Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt, Cuvântul vostru cel mai Clar, Sentimentul vostru cel mai Măreţ. Orice altceva de mai mică valoare provine din altă sursă.
Acum, sarcina de diferenţiere devine uşoară şi ar trebui să nu fie greu nici măcar pentru un începător să-şi dea seama ce înseamnă cel mai Înalt, cel mai Clar şi cel mai Măreţ.
Îţi voi da totuşi aceste îndrumări:
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.
Bucurie, adevăr, dragoste.
Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate."

Imi propun sa ascult

Astazi, Neale Donald Walsch (http://www.humanitysteam.ro/) a sintetizat pentru mine informatia ca am doua voci cu care vorbesc: vocea Mintii si vocea Sufletului. Aceste doua voci vorbesc si ele cu mine. Vocea Sufletului oare ce imi spune? Dar vocea Mintii, oare ce imi spune? Imi dau seama astazi ca stiu cand vorbesc cu una dintre voci. Le pot diferentia. Dar oare ascult? Vocea Mintii mele o ascult. Imi dau seama ca e cea care imi spune ce si cum in materie de supravietuire. E cea care trateaza orice relatie ca pe o negociere subtila de forte. Vocea Sufletului...stiu cand vorbesc cu ea, cand am vocea asta... Dar oare o ascult? E vocea cu care imi vorbeste Dumnezeu.

"Respira adanc"

acuarela de Constantin Grigoruta

Atunci cand ceva e idescriptibil de minunat incercam totusi sa-i dam un nume, sa-l punem in cuvinte. Eu am decis sa ma abtin de la cuvinte de data asta, acum cand ma simt indescriptibil de minunat. Si sa trec la pictat: ma simt ca intr-un tablou in acuarela in care daca privesti fiecare pata intinsa de culoare, decolorata pe la margini, nu iti spune nimic. Si totusi, daca privesti de la celalalt capat al pensulei, vezi! Vezi cum toate aceste pete, atingandu-se, prelingandu-se unele in altele, formeaza o imagine diafana, o imagine de aer, o imagine de abur. Formeaza aceea atmosfera din acuarele care te face sa te crezi in timpul rasaritului si sa simti cum respira peisajul zugravit.

acuarela de Constantin Grigoruta

Si respir adanc.... Si respir iubire.... Si respir adanc.... Si ma simt iubire....Profunda dar transparenta, traversata de misterul luminii.

Aprinde o tigara ...si pentru mine

M-am lasat de fumat......

Daca vrei

Ravioli cu sos de branza

Ingrediente
Ravioli cu spanac - 500 g
Spanac frunze - 200 g
Ciuperci pleurotus - 200g
Branza telemea de oaie - 100g
Branza de burduf - 200g
unt - 100 g
smantana - 4 linguri
Mod de preparare
Se pun ravioli la fiert conform instructiuni de pe pachet. Eu folosesc italieni de la Casa Ceconni. Se pune intr-o cratita de teflon o lingura de unt si cand se topeste se pun ciupercile si spanacul. Se calesc pana se inmoaie ciupercile (cam 5 minute). Se pune intr-o cratita mai mare restul de unt. Cand se topeste se pune branza telemea data prin razatoarea mica si branza de burduf. Se amesteca pe foc mic pana se topesc. Se adauga 4 linguri de smantana. Se pune deasupra spanacul si ciupercile. Se adauga ravioli fierti si se mai tin pe foc 1 minut. Se adauga piper negru si cimbru.

Calatoresc cu sufletul in palme

Acum ceva timp, daca ma intrebam de ce ma simt asa, imi spuneam ca am astenie - de primavara, de toamna, de ce anotimp o mai fi si asta... Astazi insa, mai treaza, imi dau seama ca umblu cu sufletul in palme si traiesc respirand numai emotie. De aici starea asta de aer tare, de trait la inaltime, de senzatia de "prima oara", de asteptare si de premonitie. Poate ca sunt si meteosensibila dar sigur sunt inafara armurii si traiesc cu sufletul ceea ce alta data traiam cu mintea.

"Au n-am fost noi prea fericiti....?"

Bucureşti 31 Oct. [1]879 

Draga şi dulcea mea amică, 

De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri reumatice am început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus prin singurătate şi boală, obosit de viaţă. 
Veronică, dragă Veronică, când nu m-ei mai iubi, să ştii că mor. Iţi scriu târziu pentru că abia alaltăieri m-am mutat. Adaugă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebuit să-mi mut lucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe lângă tribulaţiunile mele personale şi vei înţelege de ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă. 
Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea ce de-o mie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi a lacrimilor mele, această unică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul îngrijirilor mele. 
Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lume asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată sa fim pedepsiţi? Se potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în care basseţa, invidia, răutatea domnesc peste tot şi pururea? 
Şi când gândesc că în viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu mi-ai dat zile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii? 
Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin. 
Deacuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură îmbrăţişare a ta - dulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la care aşteaptă toată fericirea 


al tău 

Eminescu 

E ca aminte sa-mi aduc de tine-ntotdeauna

M-am lasat de agatat

Am vazut ieri spectacolul de la National cu piesa "Vizita batranei doamne" (http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=420). Un spectacol foarte bun. Vi-l recomand. E primul meu spectacol cu o asemenea desfasurare de forte: o scenografie monumentala, o armata de actori, artisti care au jucat cu un entuziasm si o daruire care transcende simpla meserie si te invata despre ce inseamna creatie artistica, un text de aproape 4 ore cu o poveste care iata m-a inpirat si pe mine si mai mult, mi-a adus in mod absolut personal multa bucurie.

Povestea este despre cum un singur eveniment din viata unei femei, petrecut la varsta de 17 ani, ii determina intreaga existenta si o goleste de sens aducand-o la 50 de ani intr-un deznodamant oribil: crima.

Ei bine, aceasta piesa mi-a validat una dintre credintele mele in care traiesc zilele acestea: agatarea de intamplari din viata noastra ne aduce suferinta si ne indeparteaza de calea spre noi insine. Pentru ca noi suntem mai mult decat povestea noastra si identificarea cu aceasta nu face decat sa ne anuleze orice sansa de a trai constienti de fiinta noastra interioara. 

M-am lasat de agatat si bine am facut. M-a bucurat sa ma regasesc acum independenta de povestea mea, navigand in raul care este viata mea fara sa incerc sa ma agat intr-un anumit punct, de un anumit om, de un anumit sentiment. M-am regasit neancorata in fericirea unei clipe sau in nefericirea alteia. Si prin contrast cu intamplarea batranei doamne, tare m-a bucurat aceasta abandonare a mea in curgerea vietii. Sunt libera de intamplarile din trecutul meu si am constatat ca prin asta de fapt mi-am dat permisiunea de a reintegra toate amintirile mele in povestea mea. Planuri care ramasesera in umbra mi se releva acum si ma completeaza. Lectii pe care nu le-am inteles la momentul respectiv le integrez acum si ma completeaza. 

Poate ca pare un paradox, dar atunci cand rupi lanturile ancorelor sufletesti aruncate in apele tulburi ale intamplarilor nefericite iti dai de fapt permisiunea de a integra cu adevarat aceea intamplare nefericita in viata ta. Nu ca sursa de nefericire ci ca lectie. Daca ramai agatat acolo le permiti sa continue ca intamplari si nu se mai termina niciodata, regizandu-ti toata viata. 

M-am lasat de agatat si bine am facut. Ma bucur!

Interactionam de la distanta

Am vazut un film care m-a convins. "Noua biologie". Puteti sa-l vedeti aici:
http://romeoruse.blogspot.com/2012/01/nimic-nu-este-predestinat-totul-tine-de.html?showComment=1326486490957#c9128058978726456792
Mi-a validat unul dintre lucrurile pe care, constienta fiind, l-am inteles prin experimentare: esti singurul responsabil de viata ta, pe care o creezi prin sistemul tau de credinte, credinte pe care ti le poti schimba instantaneu. Cei care vreti o schimbare in viata voastra iata vestea buna: se poate, se poate numai prin fortele voastre proprii, se poate instantaneu.
Filmul este un adevart curs de biologie celulara, argumentat stiintific intr-un mod in care numai un tip destept o poate face, adica in asa fel incat sa intelegem toti. Cred ca ati observat si voi ca geniile stiu sa vorbeasca atat de simplu incat sa inteleaga oricine. Agumenteaza stiintific si un fenomen care ma obsedeaza din copilarie - comunicarea la distanta. Si cred ca in sfarsit am inteles ce este de fapt aceasta "comunicare". Pentru ca sa auzim vorbe ca la telefon nu am reusit (ba da dar inca nu am inteles cum si privesc in interiorul meu evenimentul ca pe o minune). Dar este demonstrat stiintific ca putem, constient, sa interactionam cu cei cu care avem o oarecare legatura (de exemplu ii iubim) de la distanta. Le putem simti gandurile si el le pot simti pe ale noastre. In aceste conditii cam ce ganduri ati vrea sa simta cei pe care ii iubiti? :)
Eu va trimit gandurile mele luminoase despre iubire, iubirea ca raspuns la toate si ca mod de viata. Traim in iubire. Te iubesc! :)

Dorul

Ma macina un dor si caut, caut, caut  lucruri care sa-l impace. Ma plimb pe panza de paianjen in toate directiile si simt dorul din ce in ce mai mare. Fiecare clipa il face mai puternic. Se hraneste cu timpul in care imi lipseste ceva. Dar ce? Invat...torn galeti de informatii peste incendiul mistuitor al dorului meu. Nu se stinge. Parca mai tare il face sa urce. Poate ca imi lipsesti tu... te adaug odata si inca odata si inca odata. Parca mai tare imi lipsesti cu fiecare adaugare si dorul creste, creste, creste. Sunt toata numai un dor si cand mi se contracta muschii mi se contracta dor, cand gust gust dor, cand pipai pipai dor, cand miros miros dor. Mai vine din departare cate o amintire si atunci zambesc...cu dor. Ma mai uit la cate o fotografie veche si atunci zambesc cu dor. Mai citesc ceva ce am scris demult si atunci zambesc cu dor. Mai merg intr-o casa in care am mai fost demult si atunci zambesc cu dor. Mai imbrac o haina pe care am mai imbracat-o demult si atunci zambesc cu dor. Mai imbratisez un prieten pe care l-am mai imbratisat demult si atunci zambesc cu dor. Si cand mi-e sufletul sfasiat de dor aud: "Ti-e dor de tine insuti." Si ma lumineaza iubirea cu care imi sunt spuse cuvintele acestea. Si in sfarsit inteleg. Si merg in directia mea si ma adaug pe mine si imi amintesc de mine si ma vad si nu-mi lipsesc nicio clipa si sunt intreaga a mea complet si etern. Si dorul ghiftuit de ce-i lipsea, plin de ce nu avea imi zambeste.

Friganele cu cascaval

Ingrediente
4 felii paine intermediara
2 oua
1 ceasca de lapte
100 g cascaval ras
1 lingura de unt
Mod de preparare
Se bat ouale intregi cu 4 linguri de lapte. Se incinge o tigaie de teflon in care se pune o lingura de unt. Se inmoaie o felie de paine in lapte apoi in oua, pe amandoua partile. Se pune in tigaie. Cand s-a rumenit pe o parte se intoarce si se presara cu o lingura de cascaval (puneti din belsug). Cand s-a rumenit si pe cealalta parte se scoate pe farfurie. Se mananca calda.

Cadoul meu de astazi

Eu sunt tu si toate

Cred in teoria unicitatii - TU. Din motive care tin strict de experimentare - adica cred pentru ca mi s-a intamplat. Mi s-a intamplat sa am acest sentiment fantastic al conexiunii. La nivel mai mic sau mai mare.Acum traiesc zile minunate in care am din ce in ce mai multe astfel de experiente. Habar n-am la ce vor duce. Dar pur si simplu mi se intampla. Pentru ca nu sunt cu absolut nimic mai speciala decat altii va garantez ca nu va trebuie decat atentie ca sa experimentati si voi. Nu suntem separati de nimic. Cred chiar ca facem un mare efort ca sa traim in aceasta iluzie a separarii. Pe asta se duce mare parte din energia noastra. In realitate suntem in conexiune absolut tot timpul. Si din totdeauna.
La ce e buna separarea? Am citit undeva parabola asta si se potriveste si aici (imi cer iertare dar nu mai stiu sursa). Inchipuiti-va o planeta pe care toti locuitorii fac incepand din a 10-a zi a vietii lor o boala de piele - se umplu de bube dureroase pe toata pielea. Se nasc sanatosi dar apoi se imbolnavesc. Bubosii astia nu numai ca nu se ating intre ei dar au tot timpul grija sa fie complet separati de orice pentru ca altfel isi ating bubele si ii doare. Durerea .... si frica de durere.... Asta ii face sa se preocupe tot timpul cum sa stea separati de orice. Exact asa si noi. Suntem plini de bube pe corpul nostru emotional (pe care, fie vorba intre noi, e responsabilitatea fiecaruia sa le vindecam prin iubire). "Si nu, nu, nu, NU vreau sa ma atingi in niciun fel pentru ca ma doare. Ma concentrez sa ma mentin in aceasta iluzie a separarii pentru a ma feri de durere." Asta e mesajul nostru la toate manifestarile firesti ale conexiunii in unicitate care se manifesta natural in jurul nostru. Ei bine, acest "nu" sa-l transformam in "DA" pentru ca e singura noastra sansa la fericirea data de sentimentul de complet, de implinire. DA - daruiesc si DA - primesc si DA - sunt vie in conexiune cu tot si cu toate. E de ajuns sa spunem DA si totul ne implineste, ne completeaza. Nu ne lipseste nimic, totul e deja aici. Eu sunt tu si toate.

Ce alegi?

La un pahar de sampanie

8 ianuarie 1993

O durere mica in spate... Apoi o alta durere, putin mai mare... Apoi o tensiune permanenta pe tot spatele. Ma trezesc. Astept de doua saptamani copilul care vrea sa vina pe lumea asta cat mai tarziu posibil. La spital vad dureri mai mari ca ale mele. O fata care pare un copil si-a pierdut contactul cu realitatea si s-a abandonat in durere. Eu inca suport. E inca suportabila. Sunt deja de cateva ore aici. Dar timpul nu mai are nicio valoare. Medicul e uimit ca ma vede: " Am crezut ca ai nascut demult." Il cheama Ion si ochii cetosi imi spun cam cat de mult a stat azi noapte sa petreaca. Decide sa ma opereze. O asistenta draguta, cu niste ochi mari ma atinge cu gesturi iubitoare. Le simt ca pe niste binecuvantari. "Ramai imbracata.", decide ea in sala de operatie efectiv inghetata. Nu cred sa fie mai mult de 5-6 grade inauntru. Nu mi-e frig. Dar ce imi e? Nu stiu. Dar ceva imi e. Imi e curaj. Nicicand nu am fost mai curajoasa si mai increzatoare. M-am trezit plutind pe coridor, cu fata lui Mircea aplecata spre mine, zambitoare. Aveam un singur gand: "Cum e copilul?" Nimeni nu imi spune nimic. La reanimare o doamna buna vegheaza in picioare in fata celor 6-7 paturi. Nu se misca de acolo decat ca sa se apropie de unul sau de altul dintre paturi. Mi se transmite un mesaj de pe hol. Ai mei sunt aici. Ii trimit sa vada copilul. "Cum e copilul?". Sunt constienta pe deplin. Revine cineva cu alt mesaj: "Am vazut copilul si e perfecta." Deci e fata.... Am un copil... Ceva indescriptibil se naste in mine: iubirea de mama. Si ma inunda, se instaureaza pentru totdeauna, ma transforma pentru totdeauna. Prin extensie incep sa o iubesc mai mult pe mama.

Cand se intalnesc doi oameni

Cand se intalnesc doi oameni se intalnesc doua planete. Pana si aerul respirat este altul. Nu mai vorbesc de gravitatie - cateodata simti ca zbori cand esti cu omul ala, e de la gravitatia mica de pe planeta lui. Totul e diferit. Copacii sunt cateodata cu verdele in jos, ursul are inca coada iar sferele sunt piramide. In aceste conditii incercam totusi sa comunicam. Cam ce ar putea sa iasa? Lungi monologuri despre lucruri pe care nici in imaginatie nu ti le poti contura, in realitate cu atat mai putin. Daca esti un bun ascultator reusesti sa creezi macar atmosfera propice unei comunicari. Daca nu esti un bun ascultator - cazul meu de exemplu - nici atmosfera nu o poti creea. Si totusi am aflat, in mod intuitiv dar si ghidata bine de un suflet minunat, o metoda. Pe langa monologuri, atunci cand chiar iti doresti, poti comunica prin aceasta metoda. Este vorba de conexiunea la un translator universal. Conecteaza-te sus, in iubirea divina si cuvintele se transforma in sentimente cunoscute.

 Am vazut demult intr-un film cum unui orb din nastere i se explicau culorile prin pipairea unor pietre de diferite texturi si incalzite la diferite temperaturi. Exact asa se intampla si atunci cand te conectezi la acest translator universal in timp ce comunici cu altcineva. Simti ce simte si el si iaca limbajul comun aduce comunicarea, aceasta fantastica metoda de a ne impartasi unul altuia vietile de pe planetele noastre.

Te iubesc

E rapida. Iubirea parca are o alta viteza in vremurile astea. Nu vi se pare?

Ingrediente

foi pandispan (pain de spain- de acolo vine, stiati?) - 1 pachet

crema pentru prajituri de ciocolata si trufe (praf) Dr. Oetker - 2 pachete

lapte - 2 cani

zahar - 10 linguri

esenta de rom - 2 buc

glazura de ciocolata Dr. Oetker - 2 pachete

ornamente margarete Dr. Oetker - 1 pachet

creioane de ornat tortul - 1 pachet

Mod de preparare

Se prepara crema conform indicatiilor de pe pachet. Se insiropeaza fiole pe rand si se repartizeza crema egal intre ele. Pe ultima se pune glazura preparata tot conform indicatiilor de pe pachet.

Se orneaza.

Se iubeste. :)

Legaminte

Evitam sa ne legam cu ceva ca sa ne pastram libertatea. Dar eu simt ca pot alege, libera, sa investesc cu credinta mea idei cu care rezonez. Unele dintre aceste idei sunt "cele patru legaminte" enuntate de Don Miguel Ruiz.
1. Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti
Rostiti numai adevarul. Spuneti numai ceea ce ganditi. Nu folositi cuvintele pentru a va critica pe sine sau pentru a-i barfi pe cei din jur. Folositi-va de puterea cuvantului pentru a raspandi adevarul si iubirea in lume.
2. Nu luati nimic la modul personal
Nimic din ceea ce fac altii nu vi se datoreaza. Cuvintele si actiunile celor din jur sunt doar o proiectie a propriei lor realitati, a visului lor personal. Daca va veti imuniza in fata opiniilor si actiunilor celorlalti oameni, veti evita foarte multa suferinta inutila.
3. Nu faceti presupuneri inutile
Descoperiti curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cat mai clar cu putinta cu ceilalti oameni, pentru a evita astfel neintelegerea, tristetea si suferintele inutile. Acest legamant este sufucient in sine pentru a va transforma radical viata.
4. Faceti intotdeauna tot ce va sta in putinta
Potentialul maxim al omului se schimba in fiecare moment; de pilda, intr-un fel veti actiona atunci cand sunteti sanatos si in alt fel atunci cand sunteti bolnav. Indiferent de circumstante, faceti intotdeauna tot ceea ce va sta in putere si veti evita astfel autoacuzatiile, abuzul de sine si regretele.

Cel mai frumos lucru care mi s-a spus vreodata

Si nu numai odata. Mi s-a spus de mai multe ori. Asa ca astazi cand caut o punte de iubire intre mine si ...Eu mi-am amintit ca prin minune de asta. Mi s-a spus: "Te iubesc pentru ceea ce simt cand sunt cu tine. Simt pacea."

Va amintit ca nici Fat Frumos nu s-a nascut pana nu i s-a promis "tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Asa ca dragul meu Ego langa mine iti promit ca o sa simti pacea. Naste-te in iubire odata cu mine. Te iubesc! Iti daruiesc un trandafir roz-lila.

poza copiata - multumesc!

Lectia

Cand am vazut piesa asta jucata la National magistral de Horatiu Malaele m-am intrebat de ce e catalogata ca absurda. Pentru ca mie chiar mi s-a parut plina de sens. De exemplu ideea ca o lectie te poate omora...e foarte adevarata. Mai ales lectiile de viata. Omoara ceva in noi. Dar ceva care nu ne lasa sa evoluam. Chestiile pietrificate. Le dizolva cu acid si de aia ne ustura pana in fundul sufletului.

Modelare cuantica

Mi s-a relevat un model de conexiune astrala: doua sfere (entitati le-a spus odata un prieten) care se intrepatrund, isi ating fotonii, isi lumineaza parti ale lor, interactioneaza cuantic la vibratii identice. Nu e un model fizic ci unul de vis.
M-am gandit de ce aceasta viziune astrala a sferelor intrepatrunse nu m-a mirat nicio clipa si mi se pare un model atat de adevarat ca il pot trai efectiv, asa cum traiesc si cu corpul. Si mi-am dat seama ca am experienta co-trairii pana la identificare - atunci cand am fost insarcinata. Am trait cu doua inimi in acest corp. Am experienta trairii simbiotice din timpul sarcinilor. Am experienta sustinerii reciproce a vietii din timpul sarcinilor. Deci am experimentat practic in aceasta viata acest model, l-am trait efectiv. Normal ca il vad posibil. Se pare ca eu am aceasta particularitate a trairii evenimentelor astfel: le visez, le vad posibile, le experimentez cu mine, le confirm cu inca cineva si apoi le universalizez. Nu stiu daca e valabil si pentru tine, dar eu asa fac.
Si apoi m-am gandit ca este evident ca acest model al sferelor intrepatrunse cuantic sa fie posibil pentru toti. Pentru ca este sustinut de amintirile noastre intrauterine. Atunci am auzit doua inimi, am trait doua ritmuri cardiace, am respirat prin cineva, ne-am hranit prin cineva. I-am simtit toate emotiile si ne-a simtit toate emotiile. O alta fiinta umana ne-a gazduit cu totul. E firesc sa ne para posibil sa traim in aceasta intrepatrundere totala cu cineva odata ce am trait-o cu mamele noastre.

I'm yours

Cateodata te daruiesti asa si nu cred sa fie vreunul dintre voi care sa nu fi primit asta: sunt al tau, traiesc pentru tine, m-am nascut ca sa te iubesc si sa am grija de tine pentru totdeauna (Queen - I was born to love you). Daca inca nu vi s-a intamplat no problem, o sa fie.... Si sa stiti ca putem detine orice pe lumea asta dar nu putem avea oameni. Oamenii sunt liberi, inca de la nastere. Mie intamplarea asta cu "i'm yours" mi-a ramas in memorie ca un scenariu cu veveritoiul din Ice Age. Va amintiti? Ii pica mereu cate o ghinda in cap ori ii iese pur si simplu in drum. Nu face nimic ca sa aiba. Dupa care se intampla mereu cate ceva, eventual o catastrofa planetara, care sa faca sa ii alunece minunata, stralucitoarea, indispensabila proprietate printre degete. Culmea mi s-a parut ca vrea ghinda ca sa o ingroape, pentru a se hrani cu ea mai tarziu. Daca stii ca ai niste ghinde ingropate pe undeva traiesti mai relaxat....
Nu aveti oameni care sa va apartina? Rasuflati usurati - sunteti liberi.

Rugaciune pentru Pace

Doamne Iisuse Chistoase, Dumnezeul meu, te rog invata-ma pacea. Invata-ma cum se face si cum se mentine. Invata-ma sa fiu facator de pace. Dumnezeul meu da-mi intelepciune sa inteleg vremurile ca sa pot face pacea. Trimite Doamne ingerii tai sa imparta bunatate si responsabilitate. Da-ne Doamne iubirea de pace. Precum in Cer asa si pe Pamant.
Doamne ajuta!

Plec cu sorcova

Cred in minuni, ca orice crestin. Si atunci m-am gandit sa-mi scriu dorinta mea - vis. Chiar daca, asa cum arata viata mea acum, e practic imposibila.
Deci visez sa am o cofetarie. Foarte mica. Unde sa fac prajituri eu singura si mainile mele sa miroasa mereu a vanilie. Sa insiropez torturile cu amareto si sa mai trag si eu cate o dusca. Sa fac cafele adevarate, din cafea fara nicio alta aroma. Alintarea sa vina din alta parte. Sa fac ceaiuri in cesti albe pictate cu trandafiri galbeni inclusiv pe interior. Sa ornez torturile cu flori naturale. Sa am un dulap cu borcanele pline cu dulceturi, borcanele mici cu capace ornate cu hartie colorata (facuta din hartie reciclata evident). Fructele din dulceturi sa le culeg eu singura din padure - in lungi plimbari de cate doua-trei saptamani si din preajma schiturilor sau din pomii mei de la Valea Mare. Tejgheaua sa fie o imensa jardiniera in care sa cultiv menta.
In mijlocul salii sa creasca un lamai imens care atunci cand infloreste sa raspandeasca mirosul ala incomparabil. Pe alte ramuri sa se coaca lamai galbene, luminoase.
In fata, la strada, sa aiba o vitrina mare, rotunda - toata un acvariu cu pesti exotici. Usa sa aiba un vitraliu prin care sa intre soarele in raze. Pe o tabla rosie sa scriu cu creta cele doua torturi ale zilei. Aici vei gasi mereu altceva. Nu voi repeta nicio reteta (decat la cererea fanilor).
Sa am o esarfa verde de matase adevarata, o privire verde de dragoste adevarata, un zambet (verde!?!) de bucurie adevarata. Sa am cercei cu pietre incarcate energetic, albastre ca marea. Si sa am prieteni cu care sa beau cafelele, ceaiurile si sa mananc torturile si sa punem la cale vietile noastre implinite.

Cand iubesti esti pe Everest

Da, mai mult ca sigur ca la fel se simt si cei care urca pe Everest. Dar pe Everest nu pleci neechipat. Asa si cu iubirea - echipeaza-te ca e de trecut prin multe. Eu ma echipez cu experiente de la altii (ca ce bine e sa nu le iei chiar tu pe toate pe cocoasa! Sa inveti din ce au incasat altii e o mare intelepciune.). Si cand am ocazia sa am in fata pe unul care e in aceea dispozitie in care isi deschide sufletul si povesteste din casa sa vezi ce atenta sunt. Iar cand citesc prin cate o carte astfel de experiente reiau pagina ca sa-mi ramana bine in cap. De experientele mele ce sa mai zic? Mi-am facut cate un inel cu fiecare ca sa le am mereu in fata ochilor.
Asa si cu ideea asta de care imi scriu acum: e de la altii. Stiu ca e adevarata, mai multi mi-au confirmat. Se pare ca, exact ca pe Everest, in iubire mergi pe o poteca foarte ingusta. In dreapta si in stanga este prapastie si moarte - moartea iubirii. Pentru ca in stanga si in dreapta este ura. Un pas mic, foarte mic si ai alunecat in ura. Nu exista granita, nu exista gard de protectie. Pur si simplu sunt una langa alta. Si explicatia am gasit-o la Osho: "Inima este lezata foarte usor. Dispozitia i se schimba ca vremea", spune el cand explica de ce cateodata femeile renunta sa mai iubeasca. Si pe Everest vremea chiar ca e schimbatoare! Si tot el ma sfatuieste: "Daca vreti sa fiti iubitori trebuie sa fiti mai vigilenti pentru ca puteti cadea in groapa urii care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea intunecata a urii. Ea impresoara culmea de jur imprejur si puteti aluneca in ea foarte usor."
Mai zice si o alta chestie care poate fi folosita ca un fel de coarda de protectie atunci cand urci pe Everest: mintea are o calitate excelenta - logica. Femeile stau mai mult in inima si atunci nu prea folosesc logica. Deci cand nu inteleg nu ma arunc in prapastie - in ura - ci doar imi folosesc logica si s-ar putea sa ma salvez de la acest venin de care il rog si in acesta clipa pe Dumnezeu sa ma fereasca. Fereste-ma Doamne de ura! Ajuta-ma sa raman iubitoare!

Ce mai spune Maria

Ieri dansam pe cantecele din Satra, impreuna cu Maria, fiecare cu cate un sal mare cu ciucuri. Si ma prinsese muzica foarte tare. Parca simteam miros de salcami infloriti pe malul unei ape, vara. Maria ma trage spre ea si imi spune: "Tu esti Mama - Pasare".

Esti tulburat? Bucura-te!

Pe langa oamenii din viata mea (va multumesc tuturor ca existati), ii mai multumesc Domnului pentru ceva: pentru crizele pe care le-am avut si cu siguranta le voi mai avea de trecut. Fiecare m-a invatat cate ceva, fiecare mi-a dat cate un sut in cur care m-a propulsat inainte, fiecare m-a mai inaltat putin. Da, am trait vremuri interesante si nu numai atat, chiar si in vremuri relativ calme am fost tulburata pana in strafunduri. Insa mi-am invatat lectia: cum  ma simt tulburata ma bucur si devin atenta, ciulesc urechile, deschid bine ochii, iau notite, imi activez al treilea ochi si al saselea simt, dorm putin si traiesc intens. E momentul sa mai invat ceva. Incepe un nou doctorat si ma asez constiincios in banca pentru inca o invatatura. Stiu ca imi vor trebui toate la examen.

Depresia postceva

Inaugurez cu aceasta postare un ciclu caruia ii urez viata lunga: "Stai treaza". O sa ma gandesc si la un nume in engleza care sa fie cool. Keep your eyes open? Ma mai gandesc...
Deci din cilul "Stai treaza" va povestesc acum una dintre experientele mele pe care le-am vazut traite si de altii.
Exista pentru fiecare dintre noi - pentru mine sigur - lucruri care ne fac instantaneu sa ne simtim mai bine, iar facute cu exaltare ne fac chiar fericiti. Care e pentru tine? Sau identifici macar unul la tine? Poate ca e aprinsul unei tigari, bautul unei bauturi, mancatul, sexul sau (ca sa complicam putin lucrurile) faptul ca esti admirat, laudat, faptul ca ti se da atentie, faptul ca esti iubit, faptul ca esti buricul Pamantului pentru cineva, faptul ca se rade la glumele tale, faptul ca esti la conducerea a ceva, faptul ca simti ca ai puterea asupra cuiva sau ceva, faptul ca simti ca poti controla si cate si mai cate or fi. Sunt sigura ca sunt unele pe care nici nu mi le pot inchipui ca droguri pentru ca ori nu le-am descoperit inca ori pentru mine personal nu au efect. Probabil exista si oameni care au rezolvat complet latura de personalitate dependenta din ei si acum pot face orice linistiti pentru ca stiu ca nu mai e o problema pentru ei. Bravo voua! Pentru noi ceilalti insa exista aceasta fericire indusa de un drog. Si nu ar fi nicio problema pentru ca fericirea e fericire, ce conteaza cum o obtii? Pai conteaza si inca foarte muuuult. Cea indusa de drog are doua mari dezavantaje:
1. dependenta - si asta o vad ca fiind cea mai rea pentru ca iti anuleaza libertatea si pentru mine libertatea e sfanta. E lucrul pentru care merita sa lupt in viata mea. Sunt libera si asa vreau sa raman. De asta stau de veghe echipata complet de lupta la orice imi poate anula libertatea. Iar dependenta e unul dintre lucrurile cu care ma lupt.
2. depresia postdrog - imediat ce trece efectul exaltarii induse de drog o imensa, completa, profunda depresie se instaleaza. O ceata neagra te cuprinde sufleteste, o imensa ura pentru tot iti inunda inima, o completa filozofie a neputintei si inutilitatii iti cuprinde mintea. Clar ca nu vrei asa ceva! Stii ce greu te mai ridici de aici? Gandeste-te de doua ori inainte sa te bagi. Te asigur ca e greu, foarte greu si ca e imposibil singur.
Asa ca, complet treaza, imi scriu aici un sfat pentru cand voi fi ametita de fericirea indusa de drog: ATENTIE! OTRAVA!

Intentia

Este la alegerea mea sa cred unul dintre urmatoarele lucruri:
1. Sunt singura. Nu sunt iubita si nu voi fi niciodata pentru ca nu merit. Nu voi putea impartasi niciodata iubirea mea. Degeaba o am, degeaba o simt, degeaba o marturisesc. Sunt respinsa. Sunt singura, separata si am nevoie de o iubire consolatoare si grijulie ca sa pot trai. Am nevoie de un om cu care sa impart tot ce mi se intampla. Dar sunt singura.
2. Sunt in iubirea lui Dumnezeu care ma inconjoara cu grija infinita si cu afectiune nesfarsita. Sunt un copil al Domnului si Tatal meu ma iubeste. Am sufletul plin de iubire, vad ingerul iubirii in fiecare om cu care ma intalnesc si ma bucur de faptul ca sunt vie. Respir si simt cum relatia dintre aer si plamani este o relatie de iubire. Ma iubesc si ma accept asa cum sunt. Merit toata iubirea din lume. Cand am intrat in orice relatie de iubire am facut-o ca un copil si ma bucur de tot. Iar cand s-a terminat o fac tot ca un copil si nu voi lasa nicio durere sa-mi strice linistea duhovniceasca. Tristetea e fireasca si nu o voi transforma in durere. O traiesc asa cum e, o plang asa cum e.  Indiferent ce mi se intampla, in acest moment, acum, se face voia Domnului. Nu imi fac griji pentru nimic si las totul sa fie. Eu sunt mai mult decat povestea mea. Sunt in conexiune cu tot ce este viu in Univers si impartasesc tot cu toti, daruind iubire si energie pozitiva. Ma simt in conexiune cu toti cei de care mi-e dor si nu sunt langa mine.
Aleg varianta 2 si o transform in INTENTIE. Asa voi fi in tot timpul care mi-a mai ramas de trait pe acest Pamant. Astazi, la acest inceput de an, incep o noua viata, in lumina si iubire. Ma nasc in iubire si intentionez sa traiesc frumos.