M-am lasat de agatat

Am vazut ieri spectacolul de la National cu piesa "Vizita batranei doamne" (http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=420). Un spectacol foarte bun. Vi-l recomand. E primul meu spectacol cu o asemenea desfasurare de forte: o scenografie monumentala, o armata de actori, artisti care au jucat cu un entuziasm si o daruire care transcende simpla meserie si te invata despre ce inseamna creatie artistica, un text de aproape 4 ore cu o poveste care iata m-a inpirat si pe mine si mai mult, mi-a adus in mod absolut personal multa bucurie.

Povestea este despre cum un singur eveniment din viata unei femei, petrecut la varsta de 17 ani, ii determina intreaga existenta si o goleste de sens aducand-o la 50 de ani intr-un deznodamant oribil: crima.

Ei bine, aceasta piesa mi-a validat una dintre credintele mele in care traiesc zilele acestea: agatarea de intamplari din viata noastra ne aduce suferinta si ne indeparteaza de calea spre noi insine. Pentru ca noi suntem mai mult decat povestea noastra si identificarea cu aceasta nu face decat sa ne anuleze orice sansa de a trai constienti de fiinta noastra interioara. 

M-am lasat de agatat si bine am facut. M-a bucurat sa ma regasesc acum independenta de povestea mea, navigand in raul care este viata mea fara sa incerc sa ma agat intr-un anumit punct, de un anumit om, de un anumit sentiment. M-am regasit neancorata in fericirea unei clipe sau in nefericirea alteia. Si prin contrast cu intamplarea batranei doamne, tare m-a bucurat aceasta abandonare a mea in curgerea vietii. Sunt libera de intamplarile din trecutul meu si am constatat ca prin asta de fapt mi-am dat permisiunea de a reintegra toate amintirile mele in povestea mea. Planuri care ramasesera in umbra mi se releva acum si ma completeaza. Lectii pe care nu le-am inteles la momentul respectiv le integrez acum si ma completeaza. 

Poate ca pare un paradox, dar atunci cand rupi lanturile ancorelor sufletesti aruncate in apele tulburi ale intamplarilor nefericite iti dai de fapt permisiunea de a integra cu adevarat aceea intamplare nefericita in viata ta. Nu ca sursa de nefericire ci ca lectie. Daca ramai agatat acolo le permiti sa continue ca intamplari si nu se mai termina niciodata, regizandu-ti toata viata. 

M-am lasat de agatat si bine am facut. Ma bucur!