Dorul

Ma macina un dor si caut, caut, caut  lucruri care sa-l impace. Ma plimb pe panza de paianjen in toate directiile si simt dorul din ce in ce mai mare. Fiecare clipa il face mai puternic. Se hraneste cu timpul in care imi lipseste ceva. Dar ce? Invat...torn galeti de informatii peste incendiul mistuitor al dorului meu. Nu se stinge. Parca mai tare il face sa urce. Poate ca imi lipsesti tu... te adaug odata si inca odata si inca odata. Parca mai tare imi lipsesti cu fiecare adaugare si dorul creste, creste, creste. Sunt toata numai un dor si cand mi se contracta muschii mi se contracta dor, cand gust gust dor, cand pipai pipai dor, cand miros miros dor. Mai vine din departare cate o amintire si atunci zambesc...cu dor. Ma mai uit la cate o fotografie veche si atunci zambesc cu dor. Mai citesc ceva ce am scris demult si atunci zambesc cu dor. Mai merg intr-o casa in care am mai fost demult si atunci zambesc cu dor. Mai imbrac o haina pe care am mai imbracat-o demult si atunci zambesc cu dor. Mai imbratisez un prieten pe care l-am mai imbratisat demult si atunci zambesc cu dor. Si cand mi-e sufletul sfasiat de dor aud: "Ti-e dor de tine insuti." Si ma lumineaza iubirea cu care imi sunt spuse cuvintele acestea. Si in sfarsit inteleg. Si merg in directia mea si ma adaug pe mine si imi amintesc de mine si ma vad si nu-mi lipsesc nicio clipa si sunt intreaga a mea complet si etern. Si dorul ghiftuit de ce-i lipsea, plin de ce nu avea imi zambeste.